La 11 martie a.c., un cutremur de 8,9 grade pe scara Richter, urmat de un tsunami de 10 m, loveşte coasta de est a Japoniei şi afectează foarte grav, printre altele, patru din cele şase reactoare nucleare ale Centralei de la Fukushima.
Situaţia pare scăpată de sub control, autorităţile japoneze par depaşite în timp ce dezbaterea publică privind utilitatea şi viabilitatea energeticii nucleare capătă dimensiune globală.
Europa etse scena celor ami multe proteste, voci ale Parlaentului European pun sub semnul îndoielii valabilitatea tratatelor în domeniu, în timp ce Germania instituie, conform unui articol publicat pe http://www.europuls.ro/, un moratoriu de 3 luni cu privire la extinderea duratei de viaţă a celor mai vechi reactoare nucleare de aici.
Ca totul să fie şi mai complicat, documente WikiLeaks, citate într-un articol MEDIAFAX din 28 martie a.c.anunţă: "Centrala de la Cernavodă are probleme".
Acesta este contextul în care discutăm în ediţia de astăzi a emisiunii despre politica UE în domeniul nuclear şi despre cât de viabilă mai rămâne, ca opţiune, energia nucleară.
Invitaţi în studio: Dan Popescu, Secretar general în cadrul Agenţiei Nucleare şi pentru Deşeuri Radioactive şi Lucian Goicea, expert, Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, CNCAN.
joi, 7 aprilie 2011
miercuri, 16 februarie 2011
Anul European al Voluntariatului
195 de voluntari dar si reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale care implică voluntari si ai unor instituţii publice sau private care finanţează activităţi de voluntariat au participat vineri, 4 februarie a.c., la Conferinţa naţională Anul European al Voluntariatului 2011 în România - primul eveniment din calendarul oficial de activităţi dedicate Anului European al Voluntariatului în România.
Invitati in studio, Carmen Marcu, Manager Comunicare, Pro Vobis Centrul National de Resurse pentru Voluntariat – Punct de lucru Bucuresti ( www.provobis.ro ) si Andrei Popescu, coordonatorul programului Tineret in Actiune gestionat de Agentia Nationala pentru Programe Comunitare in Domeniul Educatiei si Formarii Profesionale, ANPCDEFP (www.anpcdefp.ro, www.tinact.ro)
Prin telefon, Vladimir Simon, Organismul naţional de implementare / Centrul pentru Consultanţă şi Cercetare în Domeniul Culturii, Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional si Cristina Rigman, Preşedinte Federaţia VOLUM – Federaţia Organizaţiilor care Sprijină Dezvoltarea Voluntariatului în România
Prin telefon, Vladimir Simon, Organismul naţional de implementare / Centrul pentru Consultanţă şi Cercetare în Domeniul Culturii, Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional si Cristina Rigman, Preşedinte Federaţia VOLUM – Federaţia Organizaţiilor care Sprijină Dezvoltarea Voluntariatului în România
Paticipanţii la conferinţă au dezbătut teme de interes pentru mişcarea de voluntariat din România în cadrul a 4 grupuri de lucru tematice: recunoaşterea competenţelor dobândite prin voluntariat, definiţie şi cadru legal pentru voluntariat, codul etic al organizatorilor activităţilor de voluntariat,
voluntariatul sprijinit de angajator şi responsabilitatea socială corporatistă. Discuţiile pe aceste teme vor fi continuate, pe tot parcursul anului, urmărindu-se ca, până la sfârşitul acestui an, rezultatele acestora să fie integrate într-o strategie naţională de dezvoltare a voluntariatului.
În cadrul conferinţei a avut loc Târgul de oferte şi parteneriat - un spaţiu deschis interacţiunii şi dialogului dintre participanţi şi o oportunitate de a se informa cu privire la oportunităţile disponibile pe durata anului 2011. Elementele centrale ale târgului au fost construite în jurul mai multor acţiuni şi evenimente care vor marca Anul European al Voluntariatului în România: Săptămâna Naţională a Voluntariatului (9-15 mai), Caravana Europeană în România (9-15 mai), Catalogul societăţii civile şi oferta de cursuri a Fundaţiei pentru Dezvoltarea Societăţii Civile (permanent), cursurile de formare oferite de ANPCDEFP (permanent / la cerere).
Sesiunea finală a conferinţei a oferit participanţilor ocazia să afle mai multe informaţii cu privire la programe de finanţare active în România, precum programele Autorităţii Naţionale pentru Sport şi Tineret, Programul Europa pentru Cetăţeni, Programul Cultura, Programele gestionate de ANPCDEFP – „Învăţare pe tot parcursul vieţii” şi „Tineret în Acţiune”.
Paşii următori din calendarul de acţiuni oficiale ale AEV 2011 în România includ demararea campaniei de promvare a voluntariatului sub egida AEV 2011, pregătirea platformei naţionale on-line de management al cererii şi ofertei de voluntariat şi pregătirea evenimentelor din luna mai. Grupurile de lucru reunite la conferinţă îşi vor continua activitatea pe cele 4 teme majore de interes şi se vor reuni din nou la finalul lunii martie.
Cum vă puteţi implica în activităţile AEV 2011
§ Înscriind activităţile dvs. de voluntariat în Calendarul naţional AEV 2011 (http://www.voluntariat.ro/calendar_2011.htm)
§ Accesând platforma on line de gestionare a cererii şi ofertei de voluntariat aflată în teste (http://www.evoluntar.ro/) şi trimiţând sugestii şi comentarii cu privire la funcţionarea ei
§ Urmărind ştirile şi anunţurile referitoare la noile acţiuni dedicate AEV 2011 postate pe http://www.voluntariat.ro/
§ Accesând materialele postate pe pagina http://www.youtube.com/user/AEV2011 şi postând alte materiale relevante
Detalii suplimentare AEV 2011
Informaţii despre AEV în România: http://www.voluntariat.ro/
Informaţii la nivel european: www.europa.eu/volunteering; http://www.eyv2011.eu/; http://www.cev.be/
Contact
Vladimir Simon, Organismul naţional de implementare / Centrul pentru Consultanţă şi Cercetare în Domeniul Culturii, Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, e-mail: simon@eurocult.ro, tel. 021 3166060
Cristina Rigman, Preşedinte Federaţia VOLUM – Federaţia Organizaţiilor care Sprijină Dezvoltarea Voluntariatului în România, e-mail: volum@federatiavolum.ro, aev2011@voluntariat.ro, tel. 0755 045105
Sursa:
comunicat post eveniment Conferinta Nationala Anul European al Voluntariatului 2011 in Romania,
Pro Vobis - Centrul National de Resurse pentru Voluntariat – Punct de lucru Bucuresti
marți, 8 februarie 2011
Dosar Schengen
La 28 ianuarie a.c., Romania trecea, oficial, evaluarea Schengen!
Acest lucru se intampla prin adoptarea raportului de evaluare Schengen in domeniul SIS/SIRENE din cadrul grupului de lucru intitulat "Evaluarea Schengen" din cadrul Consiliului Uniunii Europene.
Se incheia, astfel, practic si ultima etapa a misiunii de evaluare privind aderarea Romaniei la Spatiul Schengen.
Din acest moment, aderarea efectiva ramane o decizie strict politica.
De ce este insa importanta aceasta etapa de evaluare si ce este, de fapt, Sistemul Informatic Schengen - iata doar doua dintre subiectele ce vor fi discutate in editia de astazi.
Invitatul emisiunii este dl. Marian Tutilescu, chestor sef, Secretar de Stat, seful Departamentului Schengen din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor.
![]() |
| Sursa: http://www.schengen.mira.gov.ro/ |
Acest lucru se intampla prin adoptarea raportului de evaluare Schengen in domeniul SIS/SIRENE din cadrul grupului de lucru intitulat "Evaluarea Schengen" din cadrul Consiliului Uniunii Europene.
Se incheia, astfel, practic si ultima etapa a misiunii de evaluare privind aderarea Romaniei la Spatiul Schengen.
Din acest moment, aderarea efectiva ramane o decizie strict politica.
De ce este insa importanta aceasta etapa de evaluare si ce este, de fapt, Sistemul Informatic Schengen - iata doar doua dintre subiectele ce vor fi discutate in editia de astazi.
Invitatul emisiunii este dl. Marian Tutilescu, chestor sef, Secretar de Stat, seful Departamentului Schengen din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor.
![]() |
| Chestor sef Marian Tutilescu, Secretar de Stat, seful Departamentului Schengen din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor Sursa: http://www.google.ro/ |
"Scurta istorie a viitorului"
„
Stimaţi ascultători,
Sunt Doina Gâdei şi luni, 24 ianuarie 2011, vă invit să aflaţi câteva repere ale unei posibile istorii a viitorului într-o dezbatere având-o ca invitat pe doamna dr. Anca Moţ – cadru didactic şi politolog, aceasta fiind ultima emisiune pe care o realizez.
Din 1992 şi până astăzi, săptămânal, sau chiar mai des, v-am oferit informaţiile de care credeam că aveţi nevoie pentru a vă forma singuri o imagine asupra a ceea ce trebuie să însemne respectarea drepturilor omului, cum se realizează (fără bani şi avocaţi) o plângere la CEDO, ce este UE şi care sunt avantajele şi obligaţiile (nu întotdeauna plăcute) care îi incumbă României în vederea aderării la UE.
Vă mulţumesc tuturor acelora care aţi urmărit emisiunile mele si ascultătorilor cărora le-am putut media sau chiar rezolva probleme personal,e legate de respectarea drepturilor omului sau de formularea unei plângeri împotriva statului la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
De asemenea, cu prilejul retragerii mele din activitate, le mulţumesc încă o dată, zecilor de mii de ascultători care, între anii 2003-2006, au sunat la Bursa ideilor (tel:3031755, 303 1766) pentru a-şi exprima opiniile, a cere un sfat, a cere medierea rezolvării unei probleme, ca să ne laude sau ca să ne înjure, ori care pur şi simplu aveau nevoie să stea de vorbă cu cineva. Am ascultat zilnic mesajele dumneavoastră, le-am transcris şi transmis decidenţilor care aveau competenţa rezolvării lor. Aceia dintre dumneavoastră care nu aţi primit din partea radioului soluţia aşteptată, vă rog, respectuos să primiţi scuze din partea mea.
La începutul acestei activităţi (finalizată într-o amplă cercetare sociologică pe care am realizat-o în beneficiul SRR), radioul era prima instituţie media care şi-a asumat rolul de mediator social.
Anul acesta se împlinesc 12 ani de difuzare a emisiunilor Dosarele integrării europene, în care am prezentat cei mai importanţi paşi făcuţi de România şi cele mai importante evenimente naţionale şi internaţionale legate de aderarea la UE. Au fost atât de multe, de importante, de coerente sau contradictorii încât memoria noastră individuală şi colectivă le-a pierdut aproape de la o săptămână la alta, iar acum ni s-au cam şters de tot din amintire.
Vă propun, stimaţi ascultători să ne reamintim, pe scurt, istoria noastră recentă legată de entuziasmul, trăirile, emoţiile, speranţele şi efectele imediate ale aderării precum şi riscurile euroscepticismului într-un serial de emisiuni înregistrate, difuzate lunar, în ultima zi de luni sub genericul : 12 ani de dosare europene în 12 emisiuni.
Va invit ca şi pe viitor să rămâneţi pe România Cultural – întotdeauna veţi avea ceva nou de aflat Toate cele bune.
Scurta istorie a viitorului
O istorie imaginata a secolului XXI, plecind de la istoria trecuta, cunoscuta, a umanitatii. Este ceea ce vom comenta, avind ca punct de plecare reflectia asupra viitorului propusa de Jacques Attali, renumit intelectual francez, economist, politolog, inalt functionar, consilier special al presedintelui Sarkozy si al fostului presedinte Mitterand. Poate parea absurd, caricatural, arbitrar sau nestiintific, sa incercam sa prevedem viitorul. Totusi, daca acceptam ca dezvoltarea istorica se supune unor reguli si legi de evolutie, este posibil sa anticipam viitorul si sa-l orientam. Astazi se decide ce va fi lumea in 2050 si se pregateste ce va fi in 2010, asa cum prezentul este produsul experientei istorice trecute. Cu aceasta grila de lectura a schimbarii istorice in termeni de macro-traiectorii de dezvoltare, metoda de analiza legata de numele lui Braudel, Wallerstein, Moore, si mai ales de lucrarile clasicilor Marx, Weber si Tocqueville, putem interpreta in mod plauzibil evolutiile socio-structurale viitoare. Putem anticipa la nivel global raporturile dintre tari si cum schimbarile demografice, miscarile de populatie, transformarile din domeniul muncii, noile forme economice, dar si terorismul, violenta, schimbarile climatice, cresterea rolului religiilor, vor modela o alta lume, cum dezvoltarea stiintei si progresul tehnologic vor determina schimbari de paradigma in domeniul culturii, al modelelor de consum, al sistemelor politice si ideologiei.
Invitata: Anca Mot, Politolog, Economist
Realizator Dr. Doina Gâdei
duminică, 23 ianuarie 2011
"O Europă mai puternica" - motto-ul preşedinţiei ungare a Consiliului Uniunii Europene
La 7 ianuarie a.c., într-o ceremonie ce a avut loc la Budapesta, Ungaria a preluat oficial preşedinţia Consiliului Uniunii Europene.
Am discutat despre priorităţile Ungariei pe timpul acestui mandat cu Excelenţa Sa Füzes Oszkár, ambasador extraordinar şi plenipotentiar al Republicii Ungare la Bucureşti.
Am discutat despre priorităţile Ungariei pe timpul acestui mandat cu Excelenţa Sa Füzes Oszkár, ambasador extraordinar şi plenipotentiar al Republicii Ungare la Bucureşti.
joi, 13 ianuarie 2011
"Oferă-te voluntar! Schimbă ceva!” - motto-ul Anului European al Voluntariatului
"Dacă dorim ca speranțele noastre de a construi o lume mai bună și mai sigură să nu devină doar o iluzie, avem nevoie, mai mult ca niciodată, de implicarea voluntarilor”, declara Vicepreședintele Viviane Reding, comisar european pentru justiție, drepturi fundamentale și cetățenie cu ocazia lansarii oficiale, la 2 decembrie 2010, a Anului European al Voluntariatului. (Sursa: http://ec.europa.eu)
duminică, 19 decembrie 2010
„Europa muzicală în România – România muzicală în Europa"
Invitată: Conferenţiar universitar dr. Veronica Gaspar
Universitatea Națională de Muzică București
Începutul
Totul a început de la o conferință internațională (a câta? a 41-a?) la care am fost selecționată pentru o prezentare. De data asta nu am mai vrut să particip singură și m-am hotărât să merg împreună cu un grup de colegi. Mult-trâmbițata prezență românească este aproape invizibilă în cercurile științifice și culturale care contează, chiar dacă, uneori, mai există participanți individuali invitați, apreciați…
Iar pe de altă parte, ce procent de specialiști români chiar sunt la curent cu ceea ce se întâmplă în lume? Cu siguranță, absolvenții institutelor de artă nu sunt. Muzicienii români sunt dublu izolați: ca muzicieni „clasici” într-o societate cu alte gusturi (nu doar în România, dar mai ales în România) și ca profesioniști „condamnați” la un sistem de învățământ împietrit și rupt de societate (aici se cuvine a discuta mai în amănunt). Cercul vicios al sistemului sovietic de școală muzicală (colapsat în anii ’80 și revigorat după Revoluție) este pe cale a se destrăma, iar specialiștii (unii de o competență profesională și har indiscutabil de cel mai înalt nivel, alții prematur blazați și resemnați într-o autosuficiență distructivă) sunt pe cale a rămâne (și) concret în afara vieții sociale.
Nevoia de „radicali liberi”
Atare cerc vicios implică trecerea elevilor printr-o școală de muzică ce îi direcționează automat înspre universitatea de muzică ce creează profesori care, la rândul lor etc. Atare cerc, ce prinde marea majoritate a pianiștilor va sfârși prin a se destrăma, mai ales în condițiile în care produsul acestei „uzine” de muzicieni nu este nici popular și nici la nivelul profesional de acum 2-3 decenii. Or expertiza muzicianului profesionist „de afară” a început a se deschide înspre alte discipline. La noi atare deziderate sunt deocamdată mai mult pe hârtiile oficiale. Cred că este imperios necesar – și nici foarte devreme – să înceapă un proces de desprindere a muzicienilor din insectarele administrative. Cu alte cuvinte să poată colabora cu alți colegi decât cei din cancelaria sau specialitatea lor. Și înainte de asta, să vrea acest lucru și să știe și cum să-l facă. Are nevoie societatea românească de expertiza muzicienilor? Da, cu condiția ca măcar muzicienii să știe acest lucru. Apoi presa și autoritățile, respectiv acea parte dintre aceștia care au orizontul cultural peste Lady Gaga și ouăle încondeiate și care ezită a se implica în promovarea actului artistic și actorilor implicați, deși pot realiza că ar servi măcar dezideratului de promovare a unei imagini mai bune a României. S-ar putea spune multe despre sutele de muzicieni români emigrați, unii cu cariere importante. Dar, ei acționează individual, ca parte a culturii muzicale germane, franceze etc. Care este oferta muzicală a autorităților române în străinătate? Tarafuri țigănești sau formații modeste în comparație cu show-biz-ul occidental, în timp ce muzicienii clasici chiar oferă performanță. Dar o fac din străinătate și individual.
În solicitarea mea către autoritățile române am scris:
Conjunctura actuală (națională și internațională) presupune redefinirea instituțiilor de artă si reconversie profesionala pentru cei mai mulți profesori de muzică. Se poate constata o progresivă deteriorare profesională a învățământului artistic românesc datorat imobilității și lipsei de informație, de colaborare și de fonduri. Tipul de educație tradițională nu este suficient implicat în viața comunităților iar educația artistică are puține tangențe reale cu diversitatea culturală, formele de educație informală sau nevoile educației speciale.
Proiectul sloven
Am extins simpla participare la o conferință cu un proiect centrat pe două direcții: înspre România (oferind unor colegi din diverse orașe posibilitatea de a-si amplifica și diversifica relații și cunoștințe) și înspre Europa (oferindu-ne șansa de a fi cunoscuți, sau recunoscuți ca parte a Europei muzicale).
Prima parte a proiectului, în Slovenia a avut 3 puncte: participarea la conferință, legături cu personalități și instituții din Slovenia și alte țări și promovarea muzicii românești printr-un pliant + o mini-expoziție. A doua parte are în vedere răspândirea informației, colaborările (unele deja începute).
Slovenia – o țară mică, rezistând îndârjit imperiului Austro-Ungar prin limba slavă și obiceiurile proprii, apoi, după înființarea Iugoslaviei, rezistând balcanizării prin orgoliul de țară de cultură europeană. Există un cult al tradiției, punerea în valoare a caselor și monumentelor vechi. Nici socialismul nici explozia post-comunistă de băcani puși pe profit rapid nu au stricat străzile orașului Ljubljana cu betoane sau sticlă verde.
Conferinţa Internaţională EPTA
Conferințele Asociației Profesorilor de pian din Europa sunt dintre cele mai importante evenimente ale muzicienilor profesionişti. Ele favorizează schimburi de experiență între profesori de pian de toate nivelurile prin conferințe, recitaluri, work-shopuri, mese rotunde etc. Dar ceea ce ne lipsește este extinderea, inter-disciplinaritatea. Muzicianul occidental colaborează cu medici, sociologi, cognitiviști… De asemenea muzicianul occidental circulă, frecventează conferințe internaționale, colaborează…
Conferința EPTA din Slovenia (27-30.10.2010), dincolo de tema generală consacrată lui Fréderic Chopin, a adus împreună artiști, profesori universitari, directori de instituţii culturale, psihologi, medici etc. din 40 de țări europene, dar şi din SUA, Australia, Brazilia, Noua Zeelandă, Canada. Nu întâmplător în țara cu 12% din PIB pentru programe culturale, ediţia actuală a beneficiat de toată atenția oficialilor. Conferința s-a desfăşurat sub înaltul patronaj al Preşedintelui Republicii Slovenia, Excelenţa-sa Dr. Danilo Türk, al Ministrului Educaţiei, Dr. Igor Lukšič şi al Primarului oraşului Ljubljana, Zoran Janković.
Echipa
Am ales o echipă restrânsă, care să îndeplinească anumite deziderate. Un IQ ridicat, cariere, experiență în acțiuni, inițiative și proiecte culturale. De asemenea calități de comunicare precum și stăpânirea limbilor străine. Prima alegere, colaborator pentru exemplificările muzicale a fost o tânără profesoară foarte talentată de la Liceul de Muzică „George Enescu” din București, Maria Pricope-Indricău. M-am orientat apoi spre țară și după mai multe căutări le-am ales pe șefele de disciplină de la Liceul de Artă, Sibiu și Colegiul Național de Arte „Regina Maria” din Constanța, Orth Enikö și Taina Scarlat. Pe lângă o activitate deosebită, aceste colege mai aveau avantajul unui important prestigiu local și, nu în cele din urmă, felurite acțiuni de educație formală și informală: inițiative, proiecte, manuale, CD-uri. A participat de asemenea un tânăr muzician ieșit din comun de la Colegiul Național „Octav Băncilă” din Iași, pianist, autor de studii, participant la proiecte internaționale și probabil cel mai tânăr doctor în muzică, Andrei Enoiu. Am cooptat-o ulterior pe colega mea, dr. Luize Avram și în calitatea sa de coordonator al Departamentului de Educație Permanentă a Universității Naționale de Muzică București dar și datorită preocupărilor sale pentru muzico-terapie pentru a participa la simpozionul ISSTIP (asociație internațională destinată bolilor profesionale ale muzicienilor). Organizatorii i-au oferit – fapt neobișnuit – prilejul de a susține public o prelegere deși acestea sunt de regulă rodul unui concurs de aplicații cu luni în urmă. Mai mult, cutuma EPTA este de a oferi fiecărei țări un singur participant activ. Asta dovedește că ideile, precum și calitatea expunerii în limba engleză a Luizei au fost convingătoare! Astfel România a avut nu unul, ci trei reprezentanți. Cu sala plină.
Conferenţiar universitar dr. Veronica Gaspar
Universitatea Națională de Muzică București
Absolventă a secţiei de Pian Principal a UNMB, (clasele Prof. dr. Sandu Sandrin şi Constantin Ionescu-Vovu) şi doctor în muzicologie (1997) sub îndrumarea Dr. Gheorghe Firca cu teza: Dimensiuni interdisciplinare ale receptării muzicale. Absolventă ca şef de promoţie a cursurilor masterale (Management Cultural) ale Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative (2002). Burse europene: DAAD (2001) şi SEMPRE (2006). Activitate didactică la toate nivelurile (preşcolar, liceal, universitar, non-formal etc.) cu rezultate remarcabile şi elevi (studenţi) premiaţi la nivel naţional şi internaţional. Din 1990 este cadrul universitar la UNMB (din 1993 la secţia Pian Principal). Recitaluri, concerte-lecţii şi conferinţe în peste 40 congrese, sesiuni de comunicări şi simpozioane naţionale şi internaţionale (România, Anglia, Austria, Australia, Belgia, Cehia, Germania, Japonia, Italia, Noua Zeelandă, Norvegia, Olanda, Serbia, Spania, Ungaria). Iniţiator şi coordonator de proiecte culturale naţionale şi internaţionale, colaborare în Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Bucureşti la Parteneriatul de învăţare Grundtwig 2 (2007) şi activitate de free-lancer la Centrul de Studii şi Cercetări în Domeniul Culturii (CCSDC) în Programul Grundtwig 1 (2005). Delegat al Ministerului Culturii şi Cultelor la Adunarea Generală a European League of the Institutes of Arts, Amsterdam, (2004) şi la deschiderea secţiei „România” la Centrul Internaţional Nagoya, Japonia, (2003). Numeroase colaborări cu instituţii guvernamentale, universităţi, centre culturale şi personalităţi ale vieţii publice şi artistice din peste 15 ţări şi membră a 7 asociaţii culturale naţionale şi internaţionale. Activitate publicistică în articole din reviste din ţară şi străinătate, în newsletter-urile conferinţelor internaţionale, broşuri, leaflet-uri etc. 2 cărţi publicate cu subvenţii de la MCC şi MEC: Repere semantice şi spaţiale în receptarea muzicală (2000), Încântare/Descântare. Eseu despre percepţia sacrului şi muzicii în imaginarul social, (2004). Limbi străine: engleză, franceză, germană, japoneză.
Lector universitar dr. Luiza AvramUniversitatea Națională de Muzică București
Predă disciplina Acompaniament din cadrul Catedrei de Pian a UNMB din 1994 după o experiență de 12 ani de profesor, acompaniator și pianist. A absolvit la clasa de pian a Prof. dr. Constantin Ionescu-Vovu, cu specializare ulterioară la Weimar (Prof. Amadeus Webersinke). În 2004 a obținut diploma de doctor în Muzică a UNMB cu tema ”Tragic şi comic – ipostaze ale catharsisului muzical”. Activitatea sa solistică s-a desfășurat pe cele mai importante scene din România ca solistă în ansambluri camerale și recitaluri vocal instrumentale.
A publicat două cărți: Influenţe ale muzicii asupra fiinţei umane, Tragic şi comic – ipostaze ale catharsisului muzical și numeroase studii muzicologice în revista Akademos, în volumul Arta interpretativă românească și în diverse volume ale simpozioanelor naționale și internaționale la care a luat parte. Tematica lor: muzica şi arta baroca, educația muzicala, compozitorii comemorați, tehnici de îmbunătățire a autocontrolului in interpretare, muzicoterapie, importanta muzicii in educația generală, educaţia specială etc..
Și-a format competențe manageriale în proiecte cu finanțare europeană la cursul de formator pentru educația adulților în cadrul AFPA conducând în prezent Departamentul de Educație Muzicală Continuă și Studii Postuniversitare din UNMB. Limbi străine: engleză, germană, franceză, italiană.
Prof. Orth Enikö- MariaLiceul de Arte Sibiu
A absolvit Liceul de Muzică din Târgu-Mureş la clasa prof. N. Chilf şi şi-a desăvârşit studiile la Universitatea Națională de Muzică București sub îndrumarea profesorilor Gheorghe Halmoş şi Constantin Ionescu-Vovu. A participat la numeroase master-cursuri ale unora dintre cele mai mari personalităţi ale artei interpretative: Tatiana Nikolaeva, Halina Czerny-Stefanska, Paul Badura Skoda, Peter Solymos, László Baranyai etc.
Profesor Taina ScarlatColegiul National de Arte “Regina Maria”, Constanta
Absolventă a Universităţii Naţionale de Muzică București în anul 1975, la clasa de pian a Prof. Dr. Constantin Ionescu-Vovu .Din acelaşi an predă pian principal la Colegiul National de Arte “Regina Maria” din Constanta având şi funcţia de şef de catedră. S-a consacrat educaţiei muzicale la nivel formal şi non-formal a copiilor de diverse etnii dintr-una dintre cele mai bogate regiuni multiculturale ale ţării, iniţiind şi participând la viaţa artistic-culturală a comunităţii prin numeroase acţiuni şi proiecte. De-a lungul anilor, elevii săi au susținut recitaluri şi concerte pe importante scene româneşti şi au obținut multe premii la concursuri naționale şi internaționale (Olimpiadele Naționale de Muzica, Jeunesses Musicales, International Music Competition etc.)
Profesor Maria Pricope Indricău
Liceul de Muzică ” George Enescu”, Bucureşti
Absolventă a Secţiei de Studii Teoretice a Universităţii Naţionale de Muzică București (2000) şi a Secţiei de Pian principal la clasa Conf. Dr. Veronica Gaspar (2002) predă din acelaşi an disciplina Pian Principal în cel mai prestigios liceu de muzică din ţară, elevii săi obţinând rezultate meritorii în diferite competiţii, recitaluri şi festivaluri. În perioada 2008-2010 s-a specializat urmând cursurile de Master tot in cadrul UNMB. În 2001 a participat la o bursă DAAD în Germania şi Austria, participând la master-cursul profesorului Klaus Hellwig de la Hochschule der Künste din Berlin. Activitatea sa solistica s-a desfăşurat pe scene importante din Romania, ca pianistă solo, duo şi acompaniatoare in numeroase recitaluri, abordând o gamă largă de repertoriu. În prezent este în curs de realizare a integralei operei pentru pian de Claude Debussy.
Dr. Andrei Enoiu-PânzariuLiceul de Artă „Octav Băncilă” Iași
Născut în 1983 într-o familie de medici se dedică unei cariere remarcabile de pianist. A absolvit (2006) secția de pian principal a Universității Naționale de Muzică București (clasa prof.dr. Sandu Sandrin) și în 2010 obține titlul de doctor în muzică la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași ( îndrumător Univ. Dr. Gheorghe Duţică, cu tema: Sonatele pentru pian de Ludwig van Beethoven. Sinteză stilistic-interpretativă). Ca elev și student se distinge prin o activitate susținută de pianist concertist sau în ansambluri camerale, obținând cele mai mari distincții naționale precum și 3 premii internaționale.
Proiectul
Am început construirea proiectului la sfârșitul lunii august. Problemele legate de finanțări s-au terminat abia la 10 decembrie. Experiența aceasta, cu o risipă enormă de persuasiune, relații personale, perseverență diabolică evocă ceva din marea literatură: Odiseea, Castelul lui Kafka, Don Quijote … Primul obstacol – nu se finanțează activitățile individuale, ci doar cele ale organizațiilor. Dar nu orice fel de organizație, ci doar aceea care corespunde unei mistici secrete contabilicești pe care trebuie s-o cunoști, dar pe care nu trebuie s-o și
înțelegi! Deci, din capul locului s-a zis cu intenția mea de promovare a ideilor individuale. Aici am avut noroc cu Asociația Transcena și președinta sa, Mihaela Săsărman, care ne-a adoptat grupul și ne-a permis să obținem finanțarea. Trebuie însă să precizez că am găsit înțelegere la finanțatorii noștri: Ministerul Culturii și Patrimoniului Național și Administrația Fondului Cultural Național. Avatarurile s-au datorat, nu acceptului de principiu ci „băgării în forme” în care s-au împletit atât țesătura birocratică nu numai românească ci și europeană, cât și lipsa mea de experiență pentru acest tip de proiect și pentru adaosurile legislative respective.
Oricum, dincolo de acțiunile mele persuasive se cuvine a recunoaște rolul esențial pe care MCPN și AFCN l-a avut și de deschiderea unor oameni sensibili la cultură și dornici de a ajuta pe cei care chiar vor să reformeze ceva: Directorul AFCN Dr. Cristian Vasile Petcu, Doamnele Elena Manole și Viorica Calmâc și, firește Ministrul Kelemen Hunor. Le mulțumim încă o dată, precum și colaboratorilor lor.
La capitolul mulțumiri trebuie adăugați cei care au contribuit la mini expoziția muzicii românești, în special doamnei prof.dr. Laura Manolache, directoarea Muzeului Național „George Enescu”, dar și Universității de Arte „George Enescu” din Iași, Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, precum și doamnelor profesoare Dr. Lavinia Coman, Carmen Manea și Luiza Cătană.
„Recolta”
Deocamdată am editat (prin Editura Imago din Sibiu) două broșuri: una descrie proiectul și experiența slovenă, alta este destinată a reaminti celelalte deschideri ale Europei către România și ale României către Europa din trecutul relativ recent și de a menționa muzicienii care au făcut carieră internațională George Enescu, Dinu Lipatti, Constantin Brăiloiu, Constantin Silvestri, Sergiu Celibidache, Aurel Stroe, Radu Lupu și mulți alții. Ca un trist paradox, mulți ignorau, nu numele acestora, ci calitatea lor de români…
De asemenea interesul unor muzicieni pentru a vizita România, a colabora cu noi, a cunoaște și alte partituri și CD-uri cu muzică românească. Menționez și ofertele de publicare (Marea Britanie, Ungaria și Slovenia) care mi s-au făcut mie și colegei Luize Avram și mai ales proiectele ce vor implica și Sibiul, Constanța sau Iașul. Ar fi de dorit ca prezența românească în evenimentele culturale internaționale să depășească acțiunile individuale iar prezentul proiect s-ar dori un prim pas al unuia mai cuprinzător. Dar la români, întotdeauna al doilea pas este mai greu…
Încheiere
Rămân niște întrebări pe care ar trebui să ni le punem nouă înșine înainte de a răspunde curiozității străinilor:
Mai este nevoie de experiența artiștilor români pe care sistemul comunist, încă perpetuat inerțial, îi îngroapă într-un învățământ cândva performant, dar acum cu perspective progresiv reduse?
Cum reușesc anumite țări sa învestească in cultură și educație muzicală? Putem învăța de la ei? Cum sa facem cunoscută o Românie – alta decât a manelelor, a infracțiunilor romilor sau, rar, a câte unei performanțe sportive? De ce cele ale intelectualilor romani sunt atât de puțin cunoscute chiar si la noi in țară? Cum putem modifica activitatea atâtor numeroase asociații, organizații etc. ca să devină vizibilă și (concret) utilă?
Ca profesor continuă o bogată activitate artistică personală concomitent cu rezultate remarcabile ale elevilor, încununate cu premii internaționale și naționale, ce îi aduc diplome de excelență și de merit. Are studii publicate în revista Studii de Muzicologie (Vol. II și IV 2009) asupra problematicii interpretative beethoveniene. Participă la programe europene: Leonardo da Vinci (Proiectul Calitate europeană şi dobândirea de noi competenţe în formarea viitorilor muzicieni-instrumentişti, 2009) și Comenius (Proiectul E-learning and Web2 Tools as Means of Enhancing Education Outcomes and Establishing Transnational Cooperation). Limbi străine: engleză, germană.
A câştigat premii şi diplome la diferite concursuri naţionale şi internaționale, remarcându-se prin perseverenta şi profesionalism. A activat în cadrul mai multor proiecte culturale cu sponsorizare guvernamentală ca: “Târgul de Arte Vizuale”, Bucureşti (1999), “Muzica germană în România” (Bucureşti, Constanţa, Sibiu 2001) precum şi în proiectele Fundaţiei Pro Piano. Limbi străine: engleză, franceză. Italiană.
Pe lângă acţiunile educative la nivel şcolar şi al comunităţilor locale, s-a ocupat de educaţia muzicală a copiilor de vârste mici, publicând şi o metodă de pian pentru începători „Învăţ să cânt la pian”, care este foarte apreciată şi folosită în școlile de muzică din întreaga ţară. Preocupată de o cât mai buna informare a elevilor viitori pianiști, a alcătuit o bibliotecă virtuală, uşor accesibilă profesorilor şi elevilor, ce cuprinde întreg materialul necesar pentru procurarea partiturilor precum şi audiții comparate ale repertoriului destinat programei școlare pentru clasele I-XII (partituri şi înregistrări aferente). Limbi străine: franceza.
Ca pianistă a concertat în România dar şi în străinătate: Budapesta, Kecskemét (Ungaria), Viena (Austria), Köln, Ulm, Landshut şi Ehingen (Germania), Basel (Elveţia), Amiens (Franţa), South Bend şi Williamstown (USA). Predă pian principal la liceul sibian din 1975, elevii ei obţinând numeroase premii la competiţii naţionale şi internaţionale, unii dezvoltând cariere notabile în universităţile europene. Este distinsă cu numeroase premii şi cu Medalia pentru Educaţie, clasa I conferită de Preşedinţia României în 2004. Limbi străine: maghiara, engleză, germană.
Universitatea Națională de Muzică București
Începutul
Totul a început de la o conferință internațională (a câta? a 41-a?) la care am fost selecționată pentru o prezentare. De data asta nu am mai vrut să particip singură și m-am hotărât să merg împreună cu un grup de colegi. Mult-trâmbițata prezență românească este aproape invizibilă în cercurile științifice și culturale care contează, chiar dacă, uneori, mai există participanți individuali invitați, apreciați…
Iar pe de altă parte, ce procent de specialiști români chiar sunt la curent cu ceea ce se întâmplă în lume? Cu siguranță, absolvenții institutelor de artă nu sunt. Muzicienii români sunt dublu izolați: ca muzicieni „clasici” într-o societate cu alte gusturi (nu doar în România, dar mai ales în România) și ca profesioniști „condamnați” la un sistem de învățământ împietrit și rupt de societate (aici se cuvine a discuta mai în amănunt). Cercul vicios al sistemului sovietic de școală muzicală (colapsat în anii ’80 și revigorat după Revoluție) este pe cale a se destrăma, iar specialiștii (unii de o competență profesională și har indiscutabil de cel mai înalt nivel, alții prematur blazați și resemnați într-o autosuficiență distructivă) sunt pe cale a rămâne (și) concret în afara vieții sociale.
Nevoia de „radicali liberi”
Atare cerc vicios implică trecerea elevilor printr-o școală de muzică ce îi direcționează automat înspre universitatea de muzică ce creează profesori care, la rândul lor etc. Atare cerc, ce prinde marea majoritate a pianiștilor va sfârși prin a se destrăma, mai ales în condițiile în care produsul acestei „uzine” de muzicieni nu este nici popular și nici la nivelul profesional de acum 2-3 decenii. Or expertiza muzicianului profesionist „de afară” a început a se deschide înspre alte discipline. La noi atare deziderate sunt deocamdată mai mult pe hârtiile oficiale. Cred că este imperios necesar – și nici foarte devreme – să înceapă un proces de desprindere a muzicienilor din insectarele administrative. Cu alte cuvinte să poată colabora cu alți colegi decât cei din cancelaria sau specialitatea lor. Și înainte de asta, să vrea acest lucru și să știe și cum să-l facă. Are nevoie societatea românească de expertiza muzicienilor? Da, cu condiția ca măcar muzicienii să știe acest lucru. Apoi presa și autoritățile, respectiv acea parte dintre aceștia care au orizontul cultural peste Lady Gaga și ouăle încondeiate și care ezită a se implica în promovarea actului artistic și actorilor implicați, deși pot realiza că ar servi măcar dezideratului de promovare a unei imagini mai bune a României. S-ar putea spune multe despre sutele de muzicieni români emigrați, unii cu cariere importante. Dar, ei acționează individual, ca parte a culturii muzicale germane, franceze etc. Care este oferta muzicală a autorităților române în străinătate? Tarafuri țigănești sau formații modeste în comparație cu show-biz-ul occidental, în timp ce muzicienii clasici chiar oferă performanță. Dar o fac din străinătate și individual.
În solicitarea mea către autoritățile române am scris:
Conjunctura actuală (națională și internațională) presupune redefinirea instituțiilor de artă si reconversie profesionala pentru cei mai mulți profesori de muzică. Se poate constata o progresivă deteriorare profesională a învățământului artistic românesc datorat imobilității și lipsei de informație, de colaborare și de fonduri. Tipul de educație tradițională nu este suficient implicat în viața comunităților iar educația artistică are puține tangențe reale cu diversitatea culturală, formele de educație informală sau nevoile educației speciale.
Proiectul sloven
Am extins simpla participare la o conferință cu un proiect centrat pe două direcții: înspre România (oferind unor colegi din diverse orașe posibilitatea de a-si amplifica și diversifica relații și cunoștințe) și înspre Europa (oferindu-ne șansa de a fi cunoscuți, sau recunoscuți ca parte a Europei muzicale).
Prima parte a proiectului, în Slovenia a avut 3 puncte: participarea la conferință, legături cu personalități și instituții din Slovenia și alte țări și promovarea muzicii românești printr-un pliant + o mini-expoziție. A doua parte are în vedere răspândirea informației, colaborările (unele deja începute).
Slovenia – o țară mică, rezistând îndârjit imperiului Austro-Ungar prin limba slavă și obiceiurile proprii, apoi, după înființarea Iugoslaviei, rezistând balcanizării prin orgoliul de țară de cultură europeană. Există un cult al tradiției, punerea în valoare a caselor și monumentelor vechi. Nici socialismul nici explozia post-comunistă de băcani puși pe profit rapid nu au stricat străzile orașului Ljubljana cu betoane sau sticlă verde.
Conferinţa Internaţională EPTA
Conferințele Asociației Profesorilor de pian din Europa sunt dintre cele mai importante evenimente ale muzicienilor profesionişti. Ele favorizează schimburi de experiență între profesori de pian de toate nivelurile prin conferințe, recitaluri, work-shopuri, mese rotunde etc. Dar ceea ce ne lipsește este extinderea, inter-disciplinaritatea. Muzicianul occidental colaborează cu medici, sociologi, cognitiviști… De asemenea muzicianul occidental circulă, frecventează conferințe internaționale, colaborează…
Conferința EPTA din Slovenia (27-30.10.2010), dincolo de tema generală consacrată lui Fréderic Chopin, a adus împreună artiști, profesori universitari, directori de instituţii culturale, psihologi, medici etc. din 40 de țări europene, dar şi din SUA, Australia, Brazilia, Noua Zeelandă, Canada. Nu întâmplător în țara cu 12% din PIB pentru programe culturale, ediţia actuală a beneficiat de toată atenția oficialilor. Conferința s-a desfăşurat sub înaltul patronaj al Preşedintelui Republicii Slovenia, Excelenţa-sa Dr. Danilo Türk, al Ministrului Educaţiei, Dr. Igor Lukšič şi al Primarului oraşului Ljubljana, Zoran Janković.
Echipa
Am ales o echipă restrânsă, care să îndeplinească anumite deziderate. Un IQ ridicat, cariere, experiență în acțiuni, inițiative și proiecte culturale. De asemenea calități de comunicare precum și stăpânirea limbilor străine. Prima alegere, colaborator pentru exemplificările muzicale a fost o tânără profesoară foarte talentată de la Liceul de Muzică „George Enescu” din București, Maria Pricope-Indricău. M-am orientat apoi spre țară și după mai multe căutări le-am ales pe șefele de disciplină de la Liceul de Artă, Sibiu și Colegiul Național de Arte „Regina Maria” din Constanța, Orth Enikö și Taina Scarlat. Pe lângă o activitate deosebită, aceste colege mai aveau avantajul unui important prestigiu local și, nu în cele din urmă, felurite acțiuni de educație formală și informală: inițiative, proiecte, manuale, CD-uri. A participat de asemenea un tânăr muzician ieșit din comun de la Colegiul Național „Octav Băncilă” din Iași, pianist, autor de studii, participant la proiecte internaționale și probabil cel mai tânăr doctor în muzică, Andrei Enoiu. Am cooptat-o ulterior pe colega mea, dr. Luize Avram și în calitatea sa de coordonator al Departamentului de Educație Permanentă a Universității Naționale de Muzică București dar și datorită preocupărilor sale pentru muzico-terapie pentru a participa la simpozionul ISSTIP (asociație internațională destinată bolilor profesionale ale muzicienilor). Organizatorii i-au oferit – fapt neobișnuit – prilejul de a susține public o prelegere deși acestea sunt de regulă rodul unui concurs de aplicații cu luni în urmă. Mai mult, cutuma EPTA este de a oferi fiecărei țări un singur participant activ. Asta dovedește că ideile, precum și calitatea expunerii în limba engleză a Luizei au fost convingătoare! Astfel România a avut nu unul, ci trei reprezentanți. Cu sala plină.
Conferenţiar universitar dr. Veronica Gaspar
Universitatea Națională de Muzică București
Absolventă a secţiei de Pian Principal a UNMB, (clasele Prof. dr. Sandu Sandrin şi Constantin Ionescu-Vovu) şi doctor în muzicologie (1997) sub îndrumarea Dr. Gheorghe Firca cu teza: Dimensiuni interdisciplinare ale receptării muzicale. Absolventă ca şef de promoţie a cursurilor masterale (Management Cultural) ale Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative (2002). Burse europene: DAAD (2001) şi SEMPRE (2006). Activitate didactică la toate nivelurile (preşcolar, liceal, universitar, non-formal etc.) cu rezultate remarcabile şi elevi (studenţi) premiaţi la nivel naţional şi internaţional. Din 1990 este cadrul universitar la UNMB (din 1993 la secţia Pian Principal). Recitaluri, concerte-lecţii şi conferinţe în peste 40 congrese, sesiuni de comunicări şi simpozioane naţionale şi internaţionale (România, Anglia, Austria, Australia, Belgia, Cehia, Germania, Japonia, Italia, Noua Zeelandă, Norvegia, Olanda, Serbia, Spania, Ungaria). Iniţiator şi coordonator de proiecte culturale naţionale şi internaţionale, colaborare în Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Bucureşti la Parteneriatul de învăţare Grundtwig 2 (2007) şi activitate de free-lancer la Centrul de Studii şi Cercetări în Domeniul Culturii (CCSDC) în Programul Grundtwig 1 (2005). Delegat al Ministerului Culturii şi Cultelor la Adunarea Generală a European League of the Institutes of Arts, Amsterdam, (2004) şi la deschiderea secţiei „România” la Centrul Internaţional Nagoya, Japonia, (2003). Numeroase colaborări cu instituţii guvernamentale, universităţi, centre culturale şi personalităţi ale vieţii publice şi artistice din peste 15 ţări şi membră a 7 asociaţii culturale naţionale şi internaţionale. Activitate publicistică în articole din reviste din ţară şi străinătate, în newsletter-urile conferinţelor internaţionale, broşuri, leaflet-uri etc. 2 cărţi publicate cu subvenţii de la MCC şi MEC: Repere semantice şi spaţiale în receptarea muzicală (2000), Încântare/Descântare. Eseu despre percepţia sacrului şi muzicii în imaginarul social, (2004). Limbi străine: engleză, franceză, germană, japoneză.
Lector universitar dr. Luiza AvramUniversitatea Națională de Muzică București
Predă disciplina Acompaniament din cadrul Catedrei de Pian a UNMB din 1994 după o experiență de 12 ani de profesor, acompaniator și pianist. A absolvit la clasa de pian a Prof. dr. Constantin Ionescu-Vovu, cu specializare ulterioară la Weimar (Prof. Amadeus Webersinke). În 2004 a obținut diploma de doctor în Muzică a UNMB cu tema ”Tragic şi comic – ipostaze ale catharsisului muzical”. Activitatea sa solistică s-a desfășurat pe cele mai importante scene din România ca solistă în ansambluri camerale și recitaluri vocal instrumentale.
A publicat două cărți: Influenţe ale muzicii asupra fiinţei umane, Tragic şi comic – ipostaze ale catharsisului muzical și numeroase studii muzicologice în revista Akademos, în volumul Arta interpretativă românească și în diverse volume ale simpozioanelor naționale și internaționale la care a luat parte. Tematica lor: muzica şi arta baroca, educația muzicala, compozitorii comemorați, tehnici de îmbunătățire a autocontrolului in interpretare, muzicoterapie, importanta muzicii in educația generală, educaţia specială etc..
Și-a format competențe manageriale în proiecte cu finanțare europeană la cursul de formator pentru educația adulților în cadrul AFPA conducând în prezent Departamentul de Educație Muzicală Continuă și Studii Postuniversitare din UNMB. Limbi străine: engleză, germană, franceză, italiană.
Prof. Orth Enikö- MariaLiceul de Arte Sibiu
A absolvit Liceul de Muzică din Târgu-Mureş la clasa prof. N. Chilf şi şi-a desăvârşit studiile la Universitatea Națională de Muzică București sub îndrumarea profesorilor Gheorghe Halmoş şi Constantin Ionescu-Vovu. A participat la numeroase master-cursuri ale unora dintre cele mai mari personalităţi ale artei interpretative: Tatiana Nikolaeva, Halina Czerny-Stefanska, Paul Badura Skoda, Peter Solymos, László Baranyai etc.
Profesor Taina ScarlatColegiul National de Arte “Regina Maria”, Constanta
Absolventă a Universităţii Naţionale de Muzică București în anul 1975, la clasa de pian a Prof. Dr. Constantin Ionescu-Vovu .Din acelaşi an predă pian principal la Colegiul National de Arte “Regina Maria” din Constanta având şi funcţia de şef de catedră. S-a consacrat educaţiei muzicale la nivel formal şi non-formal a copiilor de diverse etnii dintr-una dintre cele mai bogate regiuni multiculturale ale ţării, iniţiind şi participând la viaţa artistic-culturală a comunităţii prin numeroase acţiuni şi proiecte. De-a lungul anilor, elevii săi au susținut recitaluri şi concerte pe importante scene româneşti şi au obținut multe premii la concursuri naționale şi internaționale (Olimpiadele Naționale de Muzica, Jeunesses Musicales, International Music Competition etc.)
Profesor Maria Pricope Indricău
Liceul de Muzică ” George Enescu”, Bucureşti
Absolventă a Secţiei de Studii Teoretice a Universităţii Naţionale de Muzică București (2000) şi a Secţiei de Pian principal la clasa Conf. Dr. Veronica Gaspar (2002) predă din acelaşi an disciplina Pian Principal în cel mai prestigios liceu de muzică din ţară, elevii săi obţinând rezultate meritorii în diferite competiţii, recitaluri şi festivaluri. În perioada 2008-2010 s-a specializat urmând cursurile de Master tot in cadrul UNMB. În 2001 a participat la o bursă DAAD în Germania şi Austria, participând la master-cursul profesorului Klaus Hellwig de la Hochschule der Künste din Berlin. Activitatea sa solistica s-a desfăşurat pe scene importante din Romania, ca pianistă solo, duo şi acompaniatoare in numeroase recitaluri, abordând o gamă largă de repertoriu. În prezent este în curs de realizare a integralei operei pentru pian de Claude Debussy.
Dr. Andrei Enoiu-PânzariuLiceul de Artă „Octav Băncilă” Iași
Născut în 1983 într-o familie de medici se dedică unei cariere remarcabile de pianist. A absolvit (2006) secția de pian principal a Universității Naționale de Muzică București (clasa prof.dr. Sandu Sandrin) și în 2010 obține titlul de doctor în muzică la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași ( îndrumător Univ. Dr. Gheorghe Duţică, cu tema: Sonatele pentru pian de Ludwig van Beethoven. Sinteză stilistic-interpretativă). Ca elev și student se distinge prin o activitate susținută de pianist concertist sau în ansambluri camerale, obținând cele mai mari distincții naționale precum și 3 premii internaționale.
Proiectul
Am început construirea proiectului la sfârșitul lunii august. Problemele legate de finanțări s-au terminat abia la 10 decembrie. Experiența aceasta, cu o risipă enormă de persuasiune, relații personale, perseverență diabolică evocă ceva din marea literatură: Odiseea, Castelul lui Kafka, Don Quijote … Primul obstacol – nu se finanțează activitățile individuale, ci doar cele ale organizațiilor. Dar nu orice fel de organizație, ci doar aceea care corespunde unei mistici secrete contabilicești pe care trebuie s-o cunoști, dar pe care nu trebuie s-o și
înțelegi! Deci, din capul locului s-a zis cu intenția mea de promovare a ideilor individuale. Aici am avut noroc cu Asociația Transcena și președinta sa, Mihaela Săsărman, care ne-a adoptat grupul și ne-a permis să obținem finanțarea. Trebuie însă să precizez că am găsit înțelegere la finanțatorii noștri: Ministerul Culturii și Patrimoniului Național și Administrația Fondului Cultural Național. Avatarurile s-au datorat, nu acceptului de principiu ci „băgării în forme” în care s-au împletit atât țesătura birocratică nu numai românească ci și europeană, cât și lipsa mea de experiență pentru acest tip de proiect și pentru adaosurile legislative respective.
Oricum, dincolo de acțiunile mele persuasive se cuvine a recunoaște rolul esențial pe care MCPN și AFCN l-a avut și de deschiderea unor oameni sensibili la cultură și dornici de a ajuta pe cei care chiar vor să reformeze ceva: Directorul AFCN Dr. Cristian Vasile Petcu, Doamnele Elena Manole și Viorica Calmâc și, firește Ministrul Kelemen Hunor. Le mulțumim încă o dată, precum și colaboratorilor lor.
La capitolul mulțumiri trebuie adăugați cei care au contribuit la mini expoziția muzicii românești, în special doamnei prof.dr. Laura Manolache, directoarea Muzeului Național „George Enescu”, dar și Universității de Arte „George Enescu” din Iași, Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, precum și doamnelor profesoare Dr. Lavinia Coman, Carmen Manea și Luiza Cătană.
„Recolta”
Deocamdată am editat (prin Editura Imago din Sibiu) două broșuri: una descrie proiectul și experiența slovenă, alta este destinată a reaminti celelalte deschideri ale Europei către România și ale României către Europa din trecutul relativ recent și de a menționa muzicienii care au făcut carieră internațională George Enescu, Dinu Lipatti, Constantin Brăiloiu, Constantin Silvestri, Sergiu Celibidache, Aurel Stroe, Radu Lupu și mulți alții. Ca un trist paradox, mulți ignorau, nu numele acestora, ci calitatea lor de români…
De asemenea interesul unor muzicieni pentru a vizita România, a colabora cu noi, a cunoaște și alte partituri și CD-uri cu muzică românească. Menționez și ofertele de publicare (Marea Britanie, Ungaria și Slovenia) care mi s-au făcut mie și colegei Luize Avram și mai ales proiectele ce vor implica și Sibiul, Constanța sau Iașul. Ar fi de dorit ca prezența românească în evenimentele culturale internaționale să depășească acțiunile individuale iar prezentul proiect s-ar dori un prim pas al unuia mai cuprinzător. Dar la români, întotdeauna al doilea pas este mai greu…
Încheiere
Rămân niște întrebări pe care ar trebui să ni le punem nouă înșine înainte de a răspunde curiozității străinilor:
Mai este nevoie de experiența artiștilor români pe care sistemul comunist, încă perpetuat inerțial, îi îngroapă într-un învățământ cândva performant, dar acum cu perspective progresiv reduse?
Cum reușesc anumite țări sa învestească in cultură și educație muzicală? Putem învăța de la ei? Cum sa facem cunoscută o Românie – alta decât a manelelor, a infracțiunilor romilor sau, rar, a câte unei performanțe sportive? De ce cele ale intelectualilor romani sunt atât de puțin cunoscute chiar si la noi in țară? Cum putem modifica activitatea atâtor numeroase asociații, organizații etc. ca să devină vizibilă și (concret) utilă?
Ca profesor continuă o bogată activitate artistică personală concomitent cu rezultate remarcabile ale elevilor, încununate cu premii internaționale și naționale, ce îi aduc diplome de excelență și de merit. Are studii publicate în revista Studii de Muzicologie (Vol. II și IV 2009) asupra problematicii interpretative beethoveniene. Participă la programe europene: Leonardo da Vinci (Proiectul Calitate europeană şi dobândirea de noi competenţe în formarea viitorilor muzicieni-instrumentişti, 2009) și Comenius (Proiectul E-learning and Web2 Tools as Means of Enhancing Education Outcomes and Establishing Transnational Cooperation). Limbi străine: engleză, germană.
A câştigat premii şi diplome la diferite concursuri naţionale şi internaționale, remarcându-se prin perseverenta şi profesionalism. A activat în cadrul mai multor proiecte culturale cu sponsorizare guvernamentală ca: “Târgul de Arte Vizuale”, Bucureşti (1999), “Muzica germană în România” (Bucureşti, Constanţa, Sibiu 2001) precum şi în proiectele Fundaţiei Pro Piano. Limbi străine: engleză, franceză. Italiană.
Pe lângă acţiunile educative la nivel şcolar şi al comunităţilor locale, s-a ocupat de educaţia muzicală a copiilor de vârste mici, publicând şi o metodă de pian pentru începători „Învăţ să cânt la pian”, care este foarte apreciată şi folosită în școlile de muzică din întreaga ţară. Preocupată de o cât mai buna informare a elevilor viitori pianiști, a alcătuit o bibliotecă virtuală, uşor accesibilă profesorilor şi elevilor, ce cuprinde întreg materialul necesar pentru procurarea partiturilor precum şi audiții comparate ale repertoriului destinat programei școlare pentru clasele I-XII (partituri şi înregistrări aferente). Limbi străine: franceza.
Ca pianistă a concertat în România dar şi în străinătate: Budapesta, Kecskemét (Ungaria), Viena (Austria), Köln, Ulm, Landshut şi Ehingen (Germania), Basel (Elveţia), Amiens (Franţa), South Bend şi Williamstown (USA). Predă pian principal la liceul sibian din 1975, elevii ei obţinând numeroase premii la competiţii naţionale şi internaţionale, unii dezvoltând cariere notabile în universităţile europene. Este distinsă cu numeroase premii şi cu Medalia pentru Educaţie, clasa I conferită de Preşedinţia României în 2004. Limbi străine: maghiara, engleză, germană.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)






















